Oh, how He loves us..

Oh .. how He loves us.. with unending power, jealous for us, everlasting God ..How great his affections.. with arms streched wide on a cross, just because He loves us .. amazed by His glory, redeemed by His power , all because He first loved us.. I bend beneath His mercy  .. His way is perfect, his name is higher and my heart realise how beautiful He is .. i'm sinking in a ocean of grace ..Oh, how He loves me .. With everything i have i will sing songs of heaven and earth filled with your love ..Blessing Savior, my God, you are Holly ..Oh, how awesome you are!

Versuri fara nume #1

 De ce crezi ceea ce crezi?! 
 Vrei și mai multe dovezi? 
 Te afli în ceață și-ți este greu să vezi 
 Stilul de viață cu care defilezi 
 Trezește-te la realitate și-ncepe să crezi 
 Valoarea pe care o ai și jertfa ce-o sfidezi.. 
  
 O generație sub care te limitezi 
 Gânduri pe care numai tu le visezi 
 Ești unic, nu o copie a paginilor pe care navighezi.. 
 O sursă a ideilor pe care le promovezi.. 
 Fii glasul ce strigă în pustiul în care evadezi, 
 Fii urma lăsată în lutul ce îl modelezi! 
   
 - Ești versul fără nume!- 

Facebook și ingredientele lui picante..

  În fiecare zi noi facebook-erii devenim consumatori consecvenți ai afluxului de informație de pe timeline-urile refulate în mediul virtual ..că deh .. nu degeaba se numește "News Feed" ;).  Mi-e dor ..oarecum .. de față de carte de acum 3-4 ani ... totul era mai simplu, mai mult gust și mai puțin dezgust, wall-ul care ți-l umpleau prietenii cu poze de la diferite evenimente  pe care le urai pentru că îți arătau fața "nephotoshopata" (un neologism facebook-ulean),  lipseau aparent pictogramele cu sobe de teracotă și carpete mult iubite de înaintașii noștri , și mai nimeni nu-și pierdea timpul crescând recolte care ar face invidios orice agricultor chinez  ..pe scurt pace și liniște. Și iată-ne azi , noi generația New Age înfruntând internetul, prea  ocupați sau preocupați cu supraviețuirea în "secolul vitezei" ..Slavă Domnului că trăim în România unde timpul pare să stea pe loc, sau doar mai are rabdare cu oamenii. Totul se face încet și bine.. Mai mult încet decât  bine.. Revenim în groapa cu lei de pe facebook (sau cu euro cum spunea un frate drag) unde  văd că "vecina" m-a ciupit, vre-o 40 de utilizatori veniți de nicăieri îmi doresc prietenia (iar  eu binevoitor nu doresc să le diluez ideea de prietenie și îi refuz) și câțiva copii ce cred că  știu ce e viața aruncă câteva statusuri ale lui Einstein. În rest suntem ok noi pe web ..mai  aruncăm cu piatra, ca între creștini , când aflăm că un "pretenash" e băsist (românul  întotdeauna a fost priceput la politică și la comentat meciuri de fotbal) iar câțiva tipi încă nu  au somn din solidaritate cu insomnia lui Connect-R sau pentru că probabil se află în procentul  stufos ce nu a luat vara asta examenul maturității .. sau al imaturității .. poate cineva cu  doctoratul autentic ne-ar putea spune cum stă treaba .. până atunci stand by .. pentru că -"When everybody is going down, down, down [..]/ Stay strong, don't bow, and don't go down." (The Marker - My tribe) - crede că poți face diferența acolo unde ești! :) 

Portretul.

 Chiar dacă ești așa departe  
  Și nu-ți mai simt inima cum bate,  
  Iar gândurile sunt acum doar niște șoapte  
  Ce se strecoară în fiecare zi purtate  
  De același dor ce sufletul străbate,  
  Cu fiecare clipă ce trece  
  El lasă în urma lui o ploaie rece  
  Picături și ..Nu știu ce se mai petrece  
  O pânză tăiată de foarfece  
  Și drumul nu se mai oprește.  
    
  Ieri era un soare și un zâmbet  
  Azi nimic nu mai e perfect.  
  Cuvintele se scurg încet de pe-un portret  
  Ce stă agățat pe holul cu tapet  
  Privind spre ușa pe care ea a plecat încet.  
  Ar vrea din nou să strige,  
  Chipul ei să poată o dată a-l mai atinge,  
  Din nou să mai alerge  
  Cu dorințe și mai aprige  
  Să oprească timpul din a se mai scurge...  
    
  [În liniștea nopții bătrânul portret plânge  
  Tăcerea cu vorbe o străpunge  
  Amintirile lui ...doar niște bucăți de sticlă  
  Desprinse din vechea, tainică oglindă]  

Prizonier..

Prizonier al propriei rațiuni
Adâncit în atâtea deșertăciuni
Nu mai ai timp de rugăciuni
Te pierzi în minciuni..
 
Te vezi fără scăpare
Fugi de salvare
Credința ta moare
Te-ndrepti spre altă cărare
 
Slujire .. mijlocire .. e-un termen exclus
Ești doar un alt om, un altfel de supus
Ai uitat de standardele de sus
Ai uitat de Iisus ..de vorbele ce ți le-a spus..

Ganduri si fapte ..

 Iubirea, dorința și faptele s-au dus 
 Și o ploaie fierbinte de gânduri s-a scurs 
 Pe covorul moale ce își pierde forma 
 Se amestecă culori ce își pierd urma 
  
 Omul are fragmente de vise deșarte 
 Luptă pentru a deveni întreg, de a fi aparte 
 Dar oare câți rezistă luptând până la moarte 
 În viața aceasta cu orice fel de șoapte? 
  
 Ne adunăm gânduri și vrem să facem fapte 
 Unele sfinte altele ce duc la moarte 
 Dar binele mereu cine îl poate face? 
 Poate doar cei care țintesc departe .. 
  
 Viața este tristă fara€™ o speranță vie 
 Și omul caută scăpare .. găsește demagogie 
 Se scufundă în durere și-n mai multă sclavie 
 Dar oare știe de salvare? Știe cine avea să-nvie? 
  
 Noi credem într-un Dumnezeu, și-n singurul Fiu 
 În Sfântul Duh ce e mereu în noi viu 
 Dar câți la El aleargă? Câți din acest pustiu? 
 Mulți se-ntorc cu spatele și pleacă căci nu știu.. 
  
 Lucrurile se schimbă și noi odată cu ele 
 Mulți se încred în tăria lor, alții în izmene 
 Dar ei nu pot vedea că sunt ca și nisipul 
 Care-i purtat de valuri ..se scurge timpul!! 
  
 Totul este atât de trecător 
 Astăzi sunt, iar mâine s-ar putea să mor 
 Unde voi merge, e-o simplă întrebare 
 Cum vei ajunge acolo, e-o adevărată provocare .. 
  
 Acum totul se rezumă 
 Căci moartea Sa nu a fost o glumă 
 A fost salvarea ta pentru o viață bună, 
 A fost dorința Lui să nu fii o legumă.